Informațiile false sau înșelătoare, prezentate în mod intenționat ca fapte și care sunt adesea considerate jurnalism autentic, sunt denumite știri false. Deși dezinformarea a existat dintotdeauna, viteza și acoperirea lor au crescut în era digitală, oferindu-le capacitatea de a afecta semnificativ opinia publică. Știrile false sunt mai mult decât o simplă pacoste în politică; pot fi un instrument puternic.
Manipularea narativă falsă poate ajuta guvernele și partidele politice să câștige alegeri, să reducă la tăcere vocile disidente sau să obțină legitimitate temporară. Acest articol examinează efectele asupra democrației ale modurilor în care cei aflați în poziții de autoritate sau care luptă pentru acestea au învățat să folosească
știrile false în beneficiul lor.
Știrile false nu sunt nimic nou. Germania nazistă a folosit propaganda pentru a câștiga controlul în anii 1930, inventând povești pentru a trage la răspundere minoritățile pentru mizeria țării. Alegerile prezidențiale din SUA din 2016 au scos la iveală modul în care campaniile de dezinformare, susținute ocazional de actori străini, au folosit rețelele de socializare pentru a influența opiniile alegătorilor. Declarațiile false privind apartenența Regatului Unit la UE, precum cele notorii 350 de milioane de lire sterline pe săptămână „trimise la Bruxelles”, au câștigat
amploare în timpul referendumului Brexit din același an. Aceste exemple demonstrează cum minciunile
au puterea de a modela discuțiile și chiar de a schimba cursul istoriei. Acestea sunt frecvent
folosite de guverne ca mecanism de control, răspândind informații disprețuitoare și false în
moduri deosebit de eficiente. De asemenea, ar putea suprasatura peisajul informațional cu
povești contradictorii, îngreunând discernerea de către public a ceea ce este real. Un exemplu în acest sens este
diseminarea de către Rusia a unor relatări contradictorii despre activitățile sale din Ucraina, nu neapărat pentru a
convinge oamenii de un singur „adevăr”, ci mai degrabă pentru a semăna îndoială și a eroda încrederea în
mass-media independentă.
Știrile false sunt, de asemenea, o tactică ieftină, dar puternică pentru partidele politice, în special
în timpul campaniilor electorale. Discreditarea adversarilor prin răspândirea de zvonuri neadevărate despre viața, politicile sau caracterul lor personal este o strategie comună, într-un proces accelerat de rețelele de socializare, unde un zvon fals se poate răspândi mai repede decât îl pot infirma verificatorii de fapte. O tactică comună utilizată este narațiunile încărcate emoțional pentru a aduna susținători, valorificând frecvent sentimentele care îi motivează pe oameni să voteze, să demonstreze sau să dea bani, cum ar fi frica, furia sau patriotismul. Știrile false sunt folosite chiar și de partidele de guvernământ pentru a rămâne la putere. Acestea pot submina încrederea în conducerea alternativă și pot menține sprijinul alegătorilor pentru status quo-ul prin portretizarea opoziției ca fiind necinstită sau incompetentă, chiar și în absența dovezilor.
Chiar dacă guvernele și partidele politice pot beneficia temporar de pe urma știrilor false, repercusiunile lor pe termen lung sunt grave. În primul rând, acestea exacerbează polarizarea prin crearea unor „camere de ecou” în care fiecare grup îl percepe pe celălalt ca fiind rău intenționat sau ignorant. În al doilea rând, acestea îi fac pe oameni să nu aibă încredere în instituții și în mass-media, ceea ce le face dificilă alegerea
pe cine să creadă. Dezbaterea democratică, care depinde de un set comun de fapte, este amenințată
de această pierdere a încrederii. Cu toate acestea, cei aflați în poziții de autoritate ar putea experimenta beneficii pe termen scurt, cum ar fi mai puține critici, un sprijin public sporit sau capacitatea de a adopta politici controversate.
Deoarece oferă guvernelor și partidelor politice un mijloc atrăgător de a
manipula narațiunile și de a câștiga putere, știrile false au devenit o parte inevitabilă a
politicii contemporane. Cu toate acestea, utilizarea lor omniprezentă are efecte negative, inclusiv societăți distruse,
scăderea încrederii și democrații fragile. Societățile au nevoie de eforturi mai puternice de verificare a faptelor pentru a infirma rapid minciunile, de programe de alfabetizare media care să îi învețe pe cetățeni să evalueze critic informațiile și de legi care să tragă la răspundere actorii politici pentru dezinformarea intenționată.
Leave a Reply